Skip to content

Singurătatea

Octombrie 21, 2013

 3UBFnaIvCBQ_large

         Mă aflu în fața atâtor clișee ale trecutului care se derulează fugitiv, dar care nu încetează să-mi imprime în suflet și în minte neliniști… Se adâncesc parcă, dar nu mai dor ca altădată. Am ajuns la un popas în care mă gândesc să-mi schimb direcția, iar în timpul acesta stau  să ma mai hrănesc puțin cu amintiri… Nicio hrană nu-mi ține de foame mai bine decât el, nicio prăjitură nu mă îndulcește mai mult de atât, niciun zâmbet nu mă fascineză mai mult decât trecutul… Dar, cu toate acestea , cu toată puterea lui de a mă agăța nu mă las cuprinsă întru totul, reușesc de fiecare dată să fiu aici eu cu mine și cu prezentul…Mă hrănesc cu trecut doar ca să am energia necesară să mă bucur de tot ce-mi oferă prezentul… căci am învățat să dau timpului timp iar mie am învățat sa-mi dau importanță, căci de fiecare dată când sufletul meu a stat ascuns din cauza durerilor nimeni nu l-a căutat sa mi-l vindece, de fiecare dată când ochii îmi lăcrimau în așternuturi nimeni n-a venit nici măcar sa mi-i privească, de fiecare dată când oful meu se înălța stăruitor în fața nepăsării, nimeni nu a venit să mă întrebe dacă mai pot…

Dar sunt mulțumită, asta m-a învățat ce înseamnă să ai puterea să accepți singurătatea, să găsești în goliciunea ei plinuri pe care oamenii nu ți le pot oferi…căci suferința provocată de singurătate nu se compară deloc cu suferința provocată de oameni…Cea provocată de singurătate are mereu același gust, aceeași înfățișare,  poartă mereu în coarde aceeași linie melodică… Și atât de mult te obișnuiești cu prezența ei încât nu ai vrea să mai accepți pe nimeni să-ți fie tovaraș de călătorie…Vrei să crezi că vei avea popasuri nesfârșite, vrei să crezi că drumul tău nu are capăt, iar de cele mai multe ori vrei să nu mai dai celui de langă tine să-ți poarte valizele…Viața te învață să ți le duci singură, viața te învață să ai puterea să te oprești în multe gări și să dormi prin peroane…Viața te învață să mergi mai mult pe jos și să-ți călăuzești cu atenție pașii până la destinație doar din dorința de a nu te lăsa învins…

Singurătatea mi-a oferit de fiecare dată ocazia să mă culeg și să mă reculeg, a fost cea care în lupta cu trecutul a reușit să mă vindece cel mai mult.. .Când trecutul mă ademenea cu imagini și clipe de vis care îmi provocau suferință datorită lipsei, detașării, singurătatea venea de fiecare dată sa-mi arate cât de împlinită pot fi dacă stau  aici . Îmi cerea uneori s-o îmbrățișez să-mi demonstreze că poate fi mult mai fidelă decât cel care astăzi mă cheamă în vise și-mi umbrește din când în când prezentul..

Anunțuri
Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: