Skip to content

Regăsire

Noiembrie 8, 2013

 

539376_440189619349175_607261832_n

De la o vreme serile îmi sunt mult mai lungi… îmi lipesc deseori tâmplele de aceeași fereastra prin care priveam acum câțiva ani răsăritul și așteptam cu nerăbdare nopțile cu lună plină. Îmi întind picioarele goale pe noptiera pe care îmi lăsam jurnalul plin cu gânduri, plin cu lacrimi, uneori cu suspine, alteori cu zâmbete zgomotoase și-mi beau liniștită ceaiul cu miere. Tot aceeași noptieră mi-a închis în sertarele ei cuvinte nerostite, dezamăgiri neașteptate, vorbe grele, amintiri pe care aș fi vrut cu orice preț să le dau uitării… Astăzi sunt resemnată. Nu mai vreau să ascund nimic, căci nu mai am temerile de altădată.

Nu sunt venită de mult timp  la mine acasă. Am mai trecut în vizită de câteva ori să mă pun la adăpost de suferinți, dar mi-am împachetat de nenumărate ori bagajul și mă întorceam acolo unde credeam că îmi este locul. De fiecare dată când o luam de la capăt, îmi respectam ritualul de a-mi reface valizele… Puneam dedesupt toată mâhnirea, indignarea, teama, incertitudinile, iar la suprafață îmi plăcea să așez micile mele bucurii, lucruri simple, uneori atât de minuscule încât se rătăceau printre cele pe care vroiam să le acopăr. Câtă amăgire… mi-am îngreunat atât de mult sufletul și umerii, dar aveam în mine puterea orbească de a crede cu desăvârșire că pot să repar lucruri care defapt nici nu-mi mai trebuiau.

Nu știu de ce ne încăpăținăm noi oamenii să cerșim iubire, să ne mulțumim cu rămășițe, să credem cu atâta convingere că iubirea noastră este suficientă pentru doi, că avem puterea să trecem peste lucruri care tatuează în noi răni și mai apoi cicatrici, doar în speranța că o să fie bine. Cred că atât de orbesc este sentimentul iubirii încât nu mai suntem capabili să distingem binele de rău, fericirile de tristeți și minciunile de adevăr.

Eu însămi îmi amintesc nopțile de insomnii în care plănuiam propria mea escapadă. Mă rugam uneori să mi se dea curaj, atât aveam nevoie. Dintre atâtea virtuți existente aceasta era singura care îmi lipsea și cu ajutorul căreia puteam ajunge acasă. Drumul spre mine s-a dovedit a fi greoi: multe încercări, amânări repetate, ezitări și o continuă luptă cu incertitudinea. Nu știam atunci că viața mea e atât de colorată. Că am atâtea motive să țin în palme fericirea încât aș putea chiar să-mi iau și zborul sub impulsul lor. Cel mai greu lucru a fost întâlnirea cu mine; Nu știu…nu pot să-mi amintesc cu exactitate când s-a întâmplat… Probabil într-o clipă de neatenție a celui de lângă mine în a-mi arăta că nu mai valorez nimic pentru el, probabil într-un moment de reculegere în care am încercat să găsesc unde s-a produs dezechilibrul, sau poate, într-un moment de ceartă cu gândurile mele mi-am amintit defapt cine sunt ca om și așa am reușit să văd cât de mult mă abandonasem.

Astăzi, după atâta timp mi s-au regenerat toate țesuturile care au cunoscut fiorul durerii și al nesiguranței. Stau pitită în colțișorul meu plin cu mine și cu tot ce e al meu și-mi zace-n suflet atâta mulțumire încât surâd  când îmi amintesc cât timp mi-a trebuit pentru a mă hotărî  să mă întorc la mine. Nu-mi mai aminteam ce culoare îmi purtau cu adevărat ochii, până și buzele îmi erau vineții…le-am strâns de multe ori între dinți când nu mai puteam bea din paharul cu amărăciune. Acum m-am întors la vechiul meu obicei de a-mi bea în  fiecare dimineață cafeaua cu lapte, iar seara ceaiul de tei cu miere. Respir aerul libertății și al lăcrămioarelor care nu-mi lipsesc de pe pervaz… M-am întors alături de tovarășii mei de lungi plimbări nocturne pe care aproape îi uitasem și mă alimentez cu gustul cuvintelor din cărțile de pe rafturile pe care le-am umplut într-o perioadă când îmi aparțineam întru totul…

Astăzi, fac la fel..știu că vremurile se vor întoarce…

 

Anunțuri

From → Fetele iubirii

One Comment

Trackbacks & Pingbacks

  1. Iarna aceluiași destin… | Ganduri si Amintiri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: