Skip to content

Priviri de sticlă

Noiembrie 16, 2013

1426284_443774065727792_181313569_n

Pentru ce să te mai condamn eu, când tu însuți te condamni în fiecare dimineață când te privești în oglindă? Îți recunoști zâmbetul? Eu nu. Să știi că nu mai are farmecul de altădată. E uneori atât de sec… Văd cum ții în mâini atâta orgoliu, am stat și eu cândva agățată de el, a fost salvarea mea, iar la final ți l-am lăsat ție. Știam că o să ai nevoie de el; vrei și tu să te vindece sau vrei să arăți lumii că ești vindecat.

Ce-ți pasă ție de culoarea buzelor mele? Mi-ai spus într-o dimineață că în perioada cât am fost lângă tine erau mai vii. Îți mai amintești oare cum erau când m-ai cunoscut pentru prima dată? Mimam fericirea și erau stoarse de sânge, îmi încleștam dinții în ele de fiecare dată când nu mai puteam îndura durerea. De la o vreme te vedeam pe tine cum ți le rupi între dinți de la atâta neputință, dar acum ești mai liniștit, știm amândoi cum este când îți alimentezi sufletul cu nepăsare.

Nu știu de ce mă privești așa pe furiș… ți-e teamă că ni se vor întâlni privirile și voi vedea în tine tot ceea ce nu vrei să vad? Stai liniștit, nu mai sunt nici ochii mei atât de pătrunzători căci astăzi nu mai caut nimic în tine… Ai avut și tu șansa să mi-i obosești… mi-au stat treji în multe nopți în care te căutam cu disperare. Îmi era uneori și teamă să-i închid, credeam că într-o noapte mă voi trezi din vis și voi vedea realitatea. Unde aș fi putut s-o iau prin întuneric? Unde aș fi putut să alerg când tu numai mă amăgeai cu speranțe, mă puneai să te aștept ca în final să-mi șterg singură lacrimile. Dar vezi tu? Momentele tale de neatenție au fost momentele mele de trezire. Atât de bine ți-ai sincronizat pașii, până într-o zi când te-ai împiedicat și n-ai mai știut unde rămăsesei ca să-ți poți continua drumul… Erai atât de obosit încât te-ai lăsat învins. Atunci am început eu să mă bat cu pumnii în piept și în loc să alerg spre tine să-ți amintesc cât de nenorocit îți este sufletul căci după atâtea regrete care te macină ajungi să porți după tine un cadavru viu, am început eu să mă pun la zid. Astăzi purtăm amândoi priviri de sticlă… Mi-e teamă că se vor sparge într-o zi și vom așterne doar cioburi pe care vom păși amândoi. Mi-e teamă să nu ne rănim cum n-am făcut-o până acum. Nu știu de ce…Vezi și tu cum e când iubirea se stinge, ajungi să crezi că ai avut lângă tine un străin. Te rog doar să nu fi luat cenușa cu tine s-o păstrezi în cutii cu lacăte, așa cum îți place ție să pui amintirile la care ții. Iar dacă ai făcut-o, scoate-o afară într-un din nopțile care vor urma( știi tu de ce). Caută o noapte în care să viscolească, așa vei reuși să îngropi tot trecutul cu noi.

Dacă aș da acum paginile în urmă, aș ști unde să mă opresc… N-aș mai da prietenia pe o iubire pasageră. Am mai trecut odată prin asta și s-a sfârșit la fel. Vezi cum este să nu știi când trebuie să pui punct? Poveștile astea scurte care încep și se termină când nu le este timpul storc din tine tot, te lasă aproape mort.  Acum m-aș fi oprit acolo unde îmbrățișările erau gesturi firești, unde prinderile de mână erau salvări sincere. Nu ca astăzi… zâmbete ironice, cuvinte de piatră… Stau ca un mormânt în fața ta… nici măcar nu te pot lăsa să mă atingi. Mi se pare că ai atâta trecut după tine, mâinile îți sunt atât de grele, iar buzele ți se mișcă în neștire. Rostesc ca altădată vorbe mari, se vede că încă nu au înțeles că eu nu mai sunt acolo și că nu mai pot veni decât așa prin trecere să-ți amintesc din când în când că am fost și eu un suflet pierdut care a renunțat la bătălie pe câmpul tău de luptă.

Dar nu-ți fie teamă…Nu caut vinovatul în povestea noastră.  Știu că tu te pricepi cel mai bine să ștergi doar ce trebuie șters, nu te lași niciodată mânat de cuvinte, chiar dacă mie îmi plac atât de mult. Chiar tu mi-ai zis într-o zi că mie vorbele îmi sunt suficiente, n-am nevoie de mai mult ca să cunosc fericirea. Aștept astăzi să văd când te vei întoarce după ele, căci te așteaptă toate, ți-au rămas aici. Ți le-am păstrat,  căci altfel n-aș mai fi fost Mara ta, cea căreia îi place să adune amintiri.

Anunțuri

From → Fetele iubirii

Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: