Skip to content

Un nou capitol

Ianuarie 3, 2014

Întotdeauna există șansa unui nou început. Uneori începuturile se nasc din nevoia de a face o schimbare, alteori ele vin pe nepregătite în viața noastră arătându-se ca niște binecuvântări, uneori ca salvări unice. Începuturile pot fi adesea singurele drumuri care mai o destinație ce merită parcursă.

Book_03_by_Alternative_Rock

Pentru mine niciun început nu  a fost ușor, nu știu cum să-mi ghidez pașii, nu știu cât de mult trebuie să înot de această dată până a ajunge la țărm… S-a întâmplat de atâtea ori să mă mulțumesc doar cu imaginea lui, să-l privesc de departe și apoi să mă întorc… Poate lipsa curajului, neputiința, neîncrederea sau așa am simțit și am făcut cale întoarsă. Dar am mereu speranța că toate începuturile duc undeva, iar dacă nu,  am convingerea că-mi vor pune în palme noi lecții pentru călătoriile lungi pe care va trebui să le fac pe drumurile vieții.

La început de an, am mereu senzația unei transformări, simt că trebuie să fac schimbări, știu că e timpul unor renunțări, e momentul în care dau pagina și-mi doresc să scriu mai frumos, să las deoparte ambițiile prostești, să îngrop orgoliile fără rost, să fac pace cu trecutul, să mă bucur de prezent și să-mi ofer șansa și dreptul la fericire.

La cumpăna dintre ani, îmi propun să izolez trecutul și viitorul de prezentul atât de necesar nouă. Anul acesta este pentru prima dată când nu îmi mai fac planuri, este pentru prima oară când accept să urmez traseul firesc al vieții, să mă bucur de prezent, să lupt pentru lucrurile care-mi aduc liniște sufletească, să nu mai alerg după idealuri înalte uitând să trăiesc momentul. Vreau să stau mai mult în preajma oamenilor dragi mie, nu vreau să mai trăiesc cu temerea că totul va dura prea mult sau prea puțin și că mai departe de aici mă va aștepta necunoscutul. Nu contează ce va fi mai departe de acum, știu doar că nu-mi voi mai lăsa gândurile să rătăcească fără voie în locuri din care se vor întoarce bulversate și triste. Nu voi mai forța uși închise, nu voi mai căuta salvări în oameni.

Cea mai mare lecție pe care am luat-o de la anul ce tocmai a trecut este că nu voi mai cere de la oameni mai mult decât pot ei să-mi ofere, nu le voi mai judeca deciziile chiar dacă mă vor răni, iar singurele așteptări vor fi cele de la mine însemi. Nu voi mai miza pe sinceritatea și corectitudinea oamenilor, nu voi mai încerca să caut răspunsuri la modul cum acționează, la felul în care se schimbă, la rapiditatea cu care uită de promisiuni și de jurăminte. Nu voi mai lăsa tristeți să-mi inunde sufletul, am decis să nu mai las ușile atât de larg deschise pentru toți cei care vor să-mi treacă pragul doar din dorința de a vedea ce mai am prin casă. Nu mai vreau prejudecăți, nu mai vreau să fiu pusă la zid pentru lucrurile pe care le fac în momentele de slăbiciune. Vreau să scriu un capitol pe care să-l recitesc cu zâmbetul pe buze.

Voi avea brațele deschise pentru toți cei care vor vrea să-mi stea alături, voi avea cuvinte calde pentru toți cei care-mi vor vorbi cu răceală, voi zâmbi celor care-mi vor vorbi cu ură, voi ridica pe cel care mă va îngenunchea și voi mângâia pe cel care m-a rănit. Voi răspunde răutății cu bunătate și ironiilor cu tăcere. Voi merge să-mi cer iertare atunci când greșesc, nu voi mai lăsa sub greutatea timpului poveri pe care nu le voi putea duce și mă voi încăpățina să mă ridic de fiecare dată când voi cădea.

Voi ce v-ați propus pentru anul acesta?

Anunțuri
Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: