Skip to content

Vine ca să plece din nou…

Februarie 24, 2014

De ceva timp mă hrănesc cu multă liniște. Nu mai am gânduri care să alerge haotic, nopțile nu-mi par atât de reci ca altădată, iar diminețile lungi mă încântă în continuare cu aroma lor de cafea cu lapte.

1920034_485819291523269_634033478_n

Nu mai stau cu tâmplele lipite de geam în așteptări pentru că nu mai am ce aștepta. A fost din nou pe aici prin trecere vrând să mă învețe aceleași lecții pe care le-am mai învățat cândva. A venit pregătit cu multe amintiri pe umeri, cu sufletul înjumătățit, a venit ca să plece din nou. El mi-a arătat cum se pot schimba destinațiile, alături de el am văzut că iubirea nu este o alegere, o încercare sau o opțiune. Nu este nici măcar o întâmplare. Este o lovitură care nu doare atunci când o primești, ba din contră, este ca o mângâiere pentru golurile sufletului, este ca un  leac pe care l-ai căutat peste tot. Atât de necesar încât ai fi fost în stare să străbați toate drumurile pustiite, să bei din amărăciune până la refuz și să spui că mai poți doar pentru că știi că urmează să te vindeci. Dar nu toate vindecările sunt definitive, la fel ca bolile care recidivează. Am înțeles că așa este și cu dragostea, niciodată nu știi când te cuprinde de brațe și te plimbă pe străzile fericirii ca la final să te lase liber la gura unei prăpastii și de acolo să încerci să-ți cauți salvarea. Știi că dacă te arunci în golurile ei nu-ți folosește la nimic, a fugi de iubire este o amăgire, pentru că oricum îți va apărea în față, ei nu îi este teamă de un refuz, știe că poate face victime doar cu o privire.

Dar nu toate iubirile au final, uneori nu punem punctul acolo unde trebuie conștienți că mai pot fi scrise paragrafe sau chiar capitole întregi. Eu am încetat să mai scriu, nu că nu aș vrea, dar mi-am dat seama că nu mai am ce. Am  deschis prea mult aceleași răni și le-am anesteziat așa cum am știut eu mai bine după fiecare sângerare, până-ntr-o zi când mi-am dat seama că nu mai simt durerea. Așa am înțeles că am ucis aproape tot ce mai puteam trata. Când i-am spus lui, mi-a răspuns că nu știu încă să fac diferența dintre plecările definitive și plimbările lungi. El știe cel mai bine de câte ori și-a făcut bagajele, dar niciodată nu și-a luat tot. La plecare îmi lăsa cheile pe masă, conștient că n-aș putea să  încui ușa după el. El n-a înțeles de ce… Eu am știut de fiecare dată că într-o zi ușa nu se va mai deschide, n-ar mai avea unde să vină, iar dacă va veni, nu-i va mai plăcea ceea ce are să vadă. Deja mi-a spus că m-am schimbat mult, nici măcar eu nu știu în ce sens, dar e clar că nu mai am temerile de altădată. Nu mai tresar atunci când aud pași grei în fața ușii, nu aștept să-i mai aud respirația caldă ca să-mi alung neliniștile din suflet și nici nu mai stau să-l privesc îndelung atunci când își face bagajele și pleacă.

La început mă durea. Știam că după un moment intens de fericire va urma unul de singurătate. De singurătate pentru amândoi, pentru că el nu poate trăi fără a-și scufunda sufletul în propria nefericire. Iar atunci când o trăiește la intensitate maximă, se întoarce la mine. –Numai tu mă înțelegi… Pentru că noi suntem la fel. Dacă eu nu aș pleca, tu nu n-ai ști să mă aștepți, iar eu n-aș putea deschide o altă ușă, pentru că nimeni nu mi-a mai aparținut vreodată…

Dar dimineața asta n-a semănat cu celelalte revederi. Lui nu-i plăceau diminețile lungi, dar a stat cu mine în pat. S-a mulțumit să-mi privească zâmbetul care n-a fost forțat ca altădată, mi-a spus că și privirea îmi este atât de caldă încât îl înfioară. Și-a trecut degetele îndelung prin părul meu, mi-a mirosit parfumul pielii, și a vrut să-mi desfacă bandajele de pe suflet. Erau luate demult… A tresărit atât de tare încât am crezut că nu v-a putea suporta lovitura. S-a năpustit asupra cheilor și le-a pus cu grijă în buzunar. Gânditor, stă cu capul lipit de geam, parcă sunt eu atunci când îl așteptam nerăbdătoare, cu respirația în gât, cu inima gata să-mi sară din piept.

-Eu n-am plecat încă…

Anunțuri

From → Fetele iubirii

Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: