Skip to content

Contraste

Aprilie 25, 2014

Cât de ciudat este tot ceea ce trăim… Suntem într-o întrecere continuă căutând lucruri pe care alții le lasă din mâini de bunăvoie. Luptăm pentru vise la care alții au renunțat, alergăm către locuri pe care unii le-au părăsit demult.

Unii își doresc să facă câte un pas, oricât de mic ar fi el, pentru a se vedea cât mai aproape de șansa vieții lor,  alții abandonează când aproape au reușit.

Unii se bucură de soare, iar alții se mulțumesc să simtă doar căldura lui….

Unii învăță prea devreme ce înseamnă viața, iar alții nu înțeleg niciodată de ce au mers așa, într-o linie dreaptă.

Unii își strigă în gura mare durerile, neputințele, decepțiile, alții stau drepți ca lumânarea, au zâmbetul larg, dar înghețat, iar în suflet le e plin de întuneric.

contraste

Unii stau nemișcați în fața dezamăgirilor, alții abia acum încep să învețe din nou să meargă după astfel de lovituri.

Unii pretind că iartă la nesfârșit, iar alții se plâng că ar da totul pentru a obține iertarea celui pe care l-a făcut să sufere.

Unii ar da orice ca să poată îndrepta greșeli care le-au întunecat trecutul, care le urmărește prezentul, iar alții nu încetează să greșească…

Unii sunt fericiți că se au unii pe alții, că au prieteni pe care îi pot îmbrățișa, că au părinți care îi susțin, că au întâlnit oameni care i-au învățat cum să aleagă. Pentru alții, a ales de mult viața: au ținut lângă ei prieteni doar cu numele, n-au avut pe cine să numească părinți, iar toate realizările lor s-au datorat propriilor alegeri.

Unii s-ar mulțumi cu firmituri de afecțiune, alții nu știu cum să o aprecieze.

Unii oferă fără să ceară nimic în schimb, iar alții n-au primit niciodată, nimic.

Unii au învățat să viseze sub cerul liber, în timp ce alții nu i-au văzut niciodată imensitatea.

Unii știu să mulțumească pentru nimicuri, alții nu știu să se mulțumească, pentru că au de toate și nu înțeleg ce i-ar mai putea face fericiți.

Unii nu au putere să zâmbească, deși n-au niciun motiv pentru care să nu o facă, alții zâmbesc foarte des, deși poartă pe umeri poveri greu de dus.

Unii se luptă să-ți țină unită familia, alții nu fac altceva decât să dea cu piciorul în tot ceea  au construit până atunci.

Unii visează să aibă cele mai luxoase mașini, alții și-ar dori să poată merge măcar odată pe o bicicletă, pentru că până acum n-au mers decât cu un scaun cu rotile.

Unii și-ar dori să învețe să citească, să cuprindă tainele ascunse ale scrisului, alții, deși știu, s-au mulțumit să admire coperțile cărților.

Deși unii ar fi în stare să mute munții din loc pentru a avea un copil și pentru a-i dărui toată dragostea nemărginită ce le stă în suflet, alții își lasă copii să fie ai nimănui…

Deși unii se bucură de adrenalina sporturilor extreme, alții ar fi mulțumiți să li se ofere șansa să meargă din nou.

Unii iubesc fără măsură, în timp ce alții n-au învățat niciodată să o facă.

Și sunt atâtea contraste… Bucuria unora reprezintă uneori nefericirea celorlalți. Dar să nu uităm că golurile noastre sunt pentru alții prăpăstii, durerile noastre sunt pentru alții vise. Când suntem triști ar trebui să privim mai mult în jur, iar în loc să ne plângem de milă, ar fi mai demn să mulțumim lui Dumnezeu pentru câte ne-a dat. Nu vom putea merge niciodată în linie, trebuie să ne amintim mereu că în spatele victoriilor au stat multe înfrângeri, să ne amintim că înainte să plângem am învățat mai întâi să râdem și înainte să învățăm cum să trăim cu speranța, am învățat mai întâi să trăim cu adevărat…

Anunțuri
Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: